O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN) 2015 Felix Rian Constantinescu

Autor : Felixcopilbatutnebun
Felixcopilbatutnebun
care să o mâncăm ca pe o pâine, să o desprindă din cer şi să ne o puna în palme, o stea de pâine strălucitoare, luminoasă şi caldă. O Revoluţie adevărată care să redea demnitatea celor striviţi în picioare şi să ne faca oameni pe cei care nu suntem oameni pentru că cei care sunt astăzi pe pământ mult mai mult decat poate fi un om aşa hotărăsc în fiecare dimineaţă. Visul ce spune acum, dacă Revoluţia comunistă nu l-ar fi renegat pe Dumnezeu ar fi fost ceva sfânt de la Dumnezeu şi ar fi intrat în tradiţia catolica şi în tradiţia bisericii universale, asemeni comunismului lui Ioan Botezatorul, asemeni comunismului Evangheliei Domnului Iisus Hristos şi al bisericii de inceput a apostolilor, asemeni comunismului catolic al lui Francisc de Asissi, asemeni revoluţiei spirituale a lui Girolamo Savonarola, asemeni comunitatii puritane de inceput din Noua Anglie. Spun asta pentru că văd cum lumea făcută de bani îmi fură sufletul. Văd cum mă transform într-unul din oamenii ăştia singuri cu ochii înconjuraţi de agitatele deşerturi ale lacrimilor neplânse, spulberate de furtună şi singurătate. Atunci comunismul ar fi fost creştinism pur, ar fi fost o reformă adevarată in cadrul Bisericii şi nimeni nu ar mai fi fost închis la Sighet. Iar eu, cronicarul sentimentelor Petrei şi gravorul unei comunitătţ care a încetat să mai fie o comunitate şi al ramaşiţilor şi vestigiilor altor lumi care aproape s-au stins şi până la urmă vor dispărea aproape în întregime în aceste pământuri, eu… eu trebuie să trăiesc cuvintele pe care le-a spus Elochim Yeshua cand m-a facut şi trebuie să fiu un artist adevărat în pământul acesta, pentru că astăzi în România artiştii adevărati într-o zi mănâncă ciorba şi în alta pâinea. Acestea sunt cuvintele cronicarului în faţa sărăciei, umilinţei şi durerii, lucruri care le are în comun cu eleva Vladislav şi cu toţi oamenii pe care îi cunoaşte. Dar trebuie să lupti, Paravicino, pentru că eşti metal lichid în flacari, pentru că eşti tărână care va deveni o cărămidă în Zidul Plângerii, pentru ca şi tu eşti un ostaş al crucii lui Hristos, pentru ca azi noapte ai visat că ţineai în maini perfecţiunea unei săbii ninja, pentru că eşti un soldat şi pentru că Scriptura este arma ta, pentru că arhanghelul iţi spune ca ăsta e destinul tău şi pentru că serafimii îţi spun că vremurile trecute le sunt recunoscătoare artiştilor. Acesta a fost unul din momentele de deznădejde ale unui om necăjit. “Rachem. Rachem na Hashem elokeinu, rachem. Al Yisrael amecha, rachem. V’al Yerushalayim irecha, rachem.” Timp de aproximativ două mii de ani Iacov a fost ce este, fratele mai mare al Bisericii, dar acel frate mai mare care se crede prea mare şi nu mai vrea să primească învăţătura părintelui şi merge doar după mintea lui. Timp de două mii de ani Iacov a fost un adolescent. Omul nu poate crea binele, îl poate doar primi. Cât despre mine, pe mine numai Mesia mă ţine în viaţa. Pe tine cine te ţine? În rest, cand vei fi şi tu sărac, vei înţelege şi vei pretui ce înseamnă frumuseţea unui vis. Las palabras de Paravicino, escritor. Cuvintele lui Paravicino, amintindu-şi utopiile copilăriei într-un moment de deznădejde ce îi înconjurau sufletul asemeni unor gratii sau asemeni unui clinchet de chitară. Acum deznadejdea s-a sfarsit. Acum e lumină şi inima e acoperită de zăpadă curată. Sufletul lui Paravicino e nins şi înconjurat de cerul îmbibat de zăpadă şi de Dumnezeul care a făcut cerurile, Cel care a făcut sufletele. Unul din momentele de deznădejde ale unui om necăjit, sărac şi nenorocit. Roberta, pe care Petra o auzi trântindu-se la loc pe pat începu să cânte în romaneste – era doar pe jumătate unguroaică – în acelaşi timp cu cantecul de la radio: -“Ş-am fost să mă duc la târg/ Ş-am fost să mă duc la târg/ Foaie
Posteaza comentariu