MEZERZII APOCRYPHAE

Autor : Const Felix
 
1.693 Vizualizari
Felix Rian Constantinescu

2012, 2016


FLORA

În câmp la secerat mai rămăsese doar o fată care se înspinase în talpă și nu mai putuse merge acasă, așteptând să i se mai dreagă piciorul și să poată umbla. Cum fata a intrat în legende i se știe numele, Flora, dacă i-a fost numele adevărat. Fata era îmbrăcată în întregime în alb și de plictis stând la marginea câmpului și ca să se apere de soarele ucigaș de amiază își puse pe creștetul cu păr lung castaniu pe care și-l despletise o cunună de spice de secară împletite cu flori de câmp părul mirosindu-i a tămâie veșmintele cu flori luând-o din Flora maestrului Sandro Botticelli pe care l-am cunoscut cu prilejul unei cine la catedrala mare a Toscanei între vitraliile prețioase ale tablourilor ilustrului Lorenzo di Pierfrancesco de Medici.

ROZA NEAGRĂ

Mihail III Kendeffy avea o roză neagră pe care o cumpărase cu cinzeci de florini de la un alchimist din Belgrad cu care vrăjea fetele. Fata îl privi cum se apropie ținând roza neagră între dinți, îmbrăcat cu veșminte de domn cum în sat nu aveau decât nobilii unguri, îl privea neștiind cine este și cu mintea ei înspăimântată de fată de la țară de poveștile și basmele pe care le torceau fetele mari la șezători de fata este luată din cenușă și dusă într-un palat de mărgean. Îl privea pe Prințul cu Roză Neagră, obsedată până simți că însuși trupul ei devine un trandafir de flăcări, o floare neagră, cruciată, o roză cu petale de vin amestecat cu busuioc. Se îmbrăcase toată în flori, neștiind dar știind, că floarea o vrăjea și că floarea cea mai neînțeleasă era însăși trupul ei îmbrăcându-i sufletul. Când s-a trezit piciorul mușcat încă o durea iar prințul străin, vinul ei ales, plecase lăsându-și în urma lui roza neagră lângă un mărăine în care florile au devenit pe dată în fragi.
Posteaza comentariu