AM STAT JOS ŞI AM PLÂNS Constantinescu Felix

Autor : Const Felix
 
1.041 Vizualizari
AM STAT JOS ŞI AM PLÂNS

Constantinescu Felix

“Acum, nepreţuitul meu Rodea, te
îmbrăţişez până la revederea apropiată
şi te binecuvântez cu binecuvântarea
mea de mamă.”
Dostoievski




1
Exodul unui singur om


Cred ca daca dupa cum spunea Martin Luther King America e un vis atunci comunismul a fost un cosmar, inca imi amintesc oamenii aliniati adorandul pe Dictator si urland: No God. Nu cunosc restul Pamantului, dar ce pot marturisi si ce vad in sfarsit de o viata e ca orasul meu iubit e un oras de oameni de nimic, adica oameni care il resping pe Dumnezeu, bogati in duh, saraci in suflet. Nu ma mai dor durerile pe care mi le fac oamenii acestia. Acum ii cunosc. Vreau sa incerc sa privesc dincolo de singuratate dar sa gasesc iubirea de Dumnezeu si oameni. Haţegul e undeva în Europa de Est. E în locul unde demult s-au întâlnit Regele şi Profetul împărţindu-şi precum Avraam şi fratele său Lot lumea. Întregul Apus a fost al lui Carol cel Mare, iar Răsăritul, incepand candva din Tara Hategului, s-a închinat la strigătul Cărţii. Doar pământurile acestea din jurul Retezatului nu au fost nici ale lui Charlemagne nici ale lui Muhammad, precum zona demilitarizată şi ocolită de graniţe şi noroc dintre Pakistan şi India, ori dintre RPD Coreea şi Coreea de Sud, pământurile acestea au fost într-adevăr ale nimănui, adică ale noastre, ale jandarmilor unguri, ale fabricanţilor de orgi de biserică saşi luterani şi şvabi catolici, ale ţăranilor rumâni, ale birtaşilor evrei şi ale ţiganilor, aceşti vameşi magici. Pământul acesta e locul unde Carol cel Mare şi Mahomed au stat jos şi s-au privit unul pe celălalt, pentru a pune sabia care e un cuvânt şi cuvântul care e o sabie între ei, pentru să plece apoi la Aachen şi Mecca şi să lase sabia-cuvânt şi cuvântul-sabie înfipte ca două pietre de hotar într-un pământ cu oameni proşti şi paşnici, asemănători oilor, închinându-se - atât cât au putut -, în pământul ăsta plin de grâu şi viţă-de-vie, cu puterea lor de înţelegere de oameni înapoiaţi şi sărmani cel mai adesea, unui alt Profet, unui alt Rege. Suntem un popor dogmatic, iar cuvântul de bază în sufletul omului e cuvântul om, iar oamenii cred că în schimb în psihologia lui D-zeu e cuvântul zeu, însă acest lucru nu e adevărat, singurul cuvânt inventat de D-zeu din toate câte sunt pe pământ e tot vorba asta, om, singura noţiune care are vreo importanţă pentru el; altfel spus protopronumele în pshicul uman este eu iar omul crede absurd că şi în D-zeu e la fel pe când în fruntea lui D-zeu e tu. Ce se întâmplă în prezent în pamantul nostru – anii '10 – este un proces în care, ca în întreaga lume civilizată, grosul banilor va trece în mânile câtorva procente în vreme ce resturile vor asigura viaţa umilă a majorităţii populaţiei. Diferenţa între noi şi lumea civilizată este că în America de pildă oamenii îi au pe masoni cărora D-zeu le cere să se gândească şi la nenorociţi, dovadă fiind numai toate împrumuturile pe care le-au dat ţării noastre, iar în Europa există ceva ce se numeşte socialismul moderat, un fel de hippie, sau apostoli politici. În România nu există o cultură, cu o mentalitate elevată, nici a masoneriei, nici a socialismului democratic, iar societatea noastră în care în toate epocile istorice au existat clase privilegiate, riscă să devină un cromleh de piramide antice. Lucrurile acestea sunt foarte serioase, cel puţin în ţara noastră. Pe de altă parte dacă privim în Istorie, vedem că rele mai mari au fost făcute de către oameni în încercarea lor de a stăvili rele existente deja. Dar cred că nu greşesc dacă spun că o cale de rezistenţă în faţa servitudinii valida ar fi cea sudcoreeană, folosind metodele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
Posteaza comentariu