Sărbătorește Existența , prin Cununa Ochiului Luminii !

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
38 Vizualizari
Din pîntecul răsăritului, se –nfiripă amorul pastelat, șovîind în pulsul răsuflării...

Abruptă, calea vieții, se înalță tot căutîndu - și șevaletul, pînza: reperul

chemării!

Precum, alchimistul ce -și caută taina universului, cînd își concepe calea

aflării –

Să așteptăm, misterul începutului luminii, precum gînguritul răsăritului, în oda

irizării!

Din adîncul embrionului, se înlănțuie spirala ochiului arn –ului, în izvorul

arhivării

Crustează orizontul optic al răsuflării, făgăduința vieții aliniate, în cromatica

sîngerării

Precum, artistul ce -și caută măiestria darului, în existența ochiului nevăzut al

Învierii

Rămîneți, în așteptarea tainei alchimiei arn –ului, unde nicăieri devine eternul

vederii!

Dincolo de profunzimea vuietului, se răspîndesc în freamătul tulpinii, semințe

hilare

Simți, cum oare rodul indiferenței, își naște memoria astrală a durerilor, din

fricii avare?

Ascultă dinăuntrul veacului arn -ului, vezi ceea ce nu deține ochiul văzut,

eroarea din mutabilizare...

Rămîi, să asculți surdina apatică a seducției arn –ului, sărutul luminii pe

genele imprevizibile din exilare!

Din revărsarea larvei vulcanului inimii, simte atingerea mugurilor clonați pe

buzele epitafelor din uitare...

Reverberează astrograma privirii, rădăcinile copacului din infinit singura axă

a memoriei nedăruirii iubirii moleculare!

Abia acum, îți invit existență să ne binecuvîntezi gînguritul indiferent

, revărsat în colostrum afluvial al enigmei mortuare!

Îți rămîn, existență: sărbătoarea darului minunii, de –a răsufla poemul căii în

văpaia ciclității larvei, înviind coconul din exilare!

Din cufundarea adîncului, omagiem cristalizarea moleculelor oarbe la

acuitatea tîlcului luminii omeniei...

Surprinde agale pașii camuflați ai arn-ului, cum apostrofează îndemnul avid

spre vehemența încununată a disciplinei -

Deschide -ți umanitate ochii inimii, invită existența să încununeze ochiul

luminii, iubind etern sărbătoarea recunoștinței!

Cînd încă tîrziul nu devine devreme, primește devenirea regalității ochiului

arn –ului, Precum sărutul tainei alchimiei!



Undeva în amorul serenadelor, ne adîncim semințele arn –ului în punctele

regalității Inimii existenței

Cîndva, axa opacă a misterului ne încununa pelerinajul căutării luminii în

sfera transcendenței...

Hai, cunună a ochiului luminii. te rog, despletește spicul înnodat în labirintul

arn –ului suferinței,

Sărbătorește viață, inima umanității și ne sărută fluturele recunoștinței, cînd

ne vom deveni, suflul apartanenței!

Din surdina lacrimii umanității, tenebra atingere a luminii, încununează

belșugul Ochiului -

Hai, viață sărbătorește existența, cînd simfonia răsuflării, sărută recunoștința

darului

Îți invit viață, seducția ochiului luminii, căci sabia inimii reflectă alchimia

sufletului!

Sărbătorește –mă Lumină, cînd îți devin, dăruirea din nouă veacuri, înviind

elixirul miracolului!

(20 Mai 2020

11: 11)
Posteaza comentariu
Sponsori