”O tempora, o mores”

”O tempora, o mores”
...
”O tempora, o mores” spunea cândva latinul,
Pentru că nu putea el însuși înțelege,
De ce un trădător e mai presus de lege,
De ce legiutorul se joacă de-a destinul?!
...
Legiuitorii noștri sunt niște mercenari,
Povestea e aceeași, însă cu alți actori,
Plătiți să fie orbi față de trădători,
Pentru că-n țara noastră, hoții sunt ”speciali”!
...
Din toți aleșii noștri, niciunul nu-i mai breaz,
La fel sunt de mișei, o apă și-un pământ,
În sufletele lor nimic nu mai e sfânt,
Ei pus-au țării noastre piciorul pe grumaz!
...
Ei s-au vândut cu totul beznei lui Satan
Și doar stăpânul lor le spune ce să facă,
Prin ei e țara noastră în toate mai săracă
Și fiecare-n parte e doar un șarlatan!
...
Vorba lor mieroasă e plină de minciuni,
Nimic din ce promit nu se adeverește,
În țara nostră astăzi prostia se plătește,
”O tempora, o mores”, e vai de noi, români!