Balada norilor mei

Autor : Daniel Visan-Dimitriu
Daniel Visan-Dimitriu
19 Vizualizari
Norii negri-n depărtare,
Adunați cu mic, cu mare,
Se apucă de bocit
Fi’ndcă toamna a sosit.

Nu mai sunt ca astă-vară:
Albi, pufoși sau zâmbitori,
Căutând să prindă raze
În strânsori de amatori
Ori cu biciul să trosnească
Ofurile, gândurile
Celor care, să iubească,
Stau la toate rândurile,
Pân-apar tămâile
Peste ei,
Momâile.

Și, cu toamna, ghici ce vine!
Ce să vină? – că-i doar must,
Dar e dulce și-are gust,
Nu ca norii care-mi udă
Acuarela. Pe Grivei
Îl transformă-n
Paparudă
- Șo pe ei!

Din vol. “Dor de lele”
Posteaza comentariu
Sponsori