Eu nu te mai aștept...

Autor : Anatol Uncu
Anatol Uncu
61 Vizualizari
Mai născocește soarta mea,
Iluzii și caleidoscopice miraje,
Femei, tutun și vin îmi calcă calea,
Și-n aiureli fantome în vitraje.
Și ca cândva totala lipsă de regret,
Dar umbre încă vin, și umbre încă trec,
Și nu mai știu nimic, eu cred,
De noi, de mine și de tine,
De noi, de cei care-am fost atuncea,
Când sufletul se-nădușa-n suspine,
Deja trădat și răstignit pe cruce.
Din miez de zi spre miez de noapte,
Apoi grăbit și-n cale-ntoarsă,
Pe strune de nervi nespusele șoapte,
Și haosul de gânduri-ispite ce m-apasă,
Ca un pendul din ceasul vechi și ruginit,
Mă mișc indiferent, nicicum nu stau pe loc,
Și infinit mă simt total dezamăgit,
Impus să mă supun legendei unui straniu joc,
Se-ntunecă afară și-n noapte rătăcesc,
Și sufletul e trist, și mare e durerea,
Eu gândul despre tine din mine-l gonesc,
Deși cu trecera de ani mai geme vrerea,
Și-n rătăciri târzii, nu vreau să te mai văd,
Am să uit de tine, nu vei ști de mine,
Neașteptând nimic, eu nu te mai aștept,
Inevitabil, inevitabil uitarea vine...

Anton Barbu 18.01.2023
Posteaza comentariu
Sponsori