Să-mi fii aproape

Se întâmplă să vorbești cu cineva,
Și-n tine simți cum inima vibrează,
Să știi că dorul începe undeva,
Și totul se transformă într-o vrajă.

Ai devenit un răsărit în noapte,
Un vis ce prinde un contur încet,
Mi-ai ridicat povara doar din șoapte,
Și-ai dezghețat un suflet ce era inert.

N-a fost nevoie de cuvinte multe,
Ochii vorbesc mai mult decât am scris,
Din depărtare, inima ta îmi spune,
Că fiecare clipă se transformă-n vis.

Nu-mi trebuie decât să fii aproape,
Să știu că ești acolo, în tăcere,
Și chiar dacă între noi sunt munți și ape,
Știu că resimți și tu a mea durere.

Cu tine, timpul nu mai are margini,
Nici dorul nu mai pare un hotar,
În ochii tăi se sting atâtea spaime,
La tine-n gânduri am regăsit al meu altar.

Și-acum, în taina serii, numai vântul știe,
Cum dorul reaprinde luminile-n zori,
Se leagănă chemarea ca o veche poezie,
În mrejele dorințelor care dau fiori.