Banca de pe drumul singurătății
Autor : Daniel Visan-Dimitriu
42 Vizualizari
Dacă-n drumul tău e-o bancă,
Odihnește-te o clipă,
Scap-o de singurătatea
Care pare-n ea că țipă.
Dacă-ncearcă să îți spună,
De prin lemnul ei, povești,
S-o asculți, să-i simți în tremur
Visurile nelumești.
Poți, din gândurile tale,
Să-i împărtășești și ei
Pe acel ce niciodată
Să îl spui cuiva, nu vrei.
Drumul … poate să aștepte
Pașii tăi întârziați,
Dar de-o vezi, te rog, încearcă
Și la ea să îi abați,
Căci, deși e doar o bancă
La o margine de drum,
Știe ce-i singurătatea
Care te-nsoțește-acum.
Odihnește-te o clipă,
Scap-o de singurătatea
Care pare-n ea că țipă.
Dacă-ncearcă să îți spună,
De prin lemnul ei, povești,
S-o asculți, să-i simți în tremur
Visurile nelumești.
Poți, din gândurile tale,
Să-i împărtășești și ei
Pe acel ce niciodată
Să îl spui cuiva, nu vrei.
Drumul … poate să aștepte
Pașii tăi întârziați,
Dar de-o vezi, te rog, încearcă
Și la ea să îi abați,
Căci, deși e doar o bancă
La o margine de drum,
Știe ce-i singurătatea
Care te-nsoțește-acum.
Posteaza comentariu