Cuvintele să picure din florile de crin

Autor : Maria Calinescu
Maria Calinescu
723 Vizualizari
E linişte
zarea-i brăzdată
de lacrima pictată,
vorbesc în vers,
potecă de cuvinte,
drum de mers,
citesc în nuferii întunecaţi
gânduri negândite
în lacrimi oglindite,
zbor spre infinit înalt
în marea lui cea mare,
înec al sufletului val
în seceta ce creşte
în fluviul
ce curge în aval,
privesc aievea
izvoare verzi
ce izvorăsc pe pajiştea luminii,
renasc din trupul tău ceresc,
rostesc:
-O! D-ne, te iubesc!
de aş putea întoarce
clepsidra cu frumos,
sus rămână răul
ce-i bun alunece în jos,
să îmbraţişez iar marea
în versul meu firesc,
din lacrime amare
zăbrele să zidesc,
pe pânza de paianjen
tesută cu mult dor,
să scriu vers de iubire
pe-aripa anilor,
sorbind cu sete din lumină
din raza Ta divină,
să poti citi,
vers curgator,
poem de dor,
versul meu
să împrumute frumosul de la floare,
să-ncânte sufletul ce doare,
cuvintele să picure din florile de crin
scăldate în parfum
nu-n lacrima de chin.
Posteaza comentariu
Sponsori