Depresie

Un parazit cu gheare lungi de gât ușor mă strânge,
și-ncerc să scot un strigăt surd care-n abis se frânge...

Drenaj de suflet și de viață ce-n stană-ndată mă preface,
și n-am puteri să ripostez, și-un monstru-n mine zace!

E ca un vuiet de furnal, vuind fără-ncetare
Ce-mi spulber' liniștea din gând săpând dureri amare...

În piept puhoaie-mi clocotesc, deși în jur e rece,
și mă supun blocat în timp durerii ce nu-mi trece.

Cuprins de chinul arzător, mă las răului pradă,
Un ultim gest îmi este frânt și-mi las capul să cadă.