Firul de aţă

Autor : Maria Calinescu
Maria Calinescu
518 Vizualizari
Firul de aţă-ntins în doi,
La capete prins cu iubire,
E leaganul calduţei ploi,
E leagănul de fericire.

În el se balansează luna,
Atunci, când pleacă la culcare,
De cade bruma, întins în doi,
E punte-a legământului din noi.

Dar, dacă unul va pleca,
Dând drumul firului de aţă,
Acesta cade la pământ,
Răpus de lacrimi şi de viaţă.

Va cade în mocirlă şi nevoi,
Va simte paşii grei, plini de noroi,
Încet, încet va fi acoperit,
De întunecime, destin neavenit.

Salvarea firului de aţă va veni,
De vreun călător, la el, se va opri,
Va prinde capătul căzut în lut,
Îl va întinde iar, ca la început.

Cu lacrima iubirii să îl spele,
Să-i dea din strălucirea unei stele,
Firul de aţă fie, iar o punte-a vieţii,
Strălucind în zori, ca roua dimineţii.
Posteaza comentariu
Sponsori