Fleşuri

Autor : Maria Calinescu
Maria Calinescu
707 Vizualizari
Mă simt învăluită de gânduri şi-amintiri,
Îmi pierd parcă în ceaţă puţinele senzaţii,
Retina-mi proiectează umbre albe în lumini,
Se derulează totul în tainice-oscilaţii.

Simt cerul care arde învăpăiat în zare,
Privesc apoi apusul, cum se stinge pe-nserat,
În minte-mi galopează aceeaşi întrebare,
Ce este viaţa? Cum o trăim? Are valoare?

E omul un pescaruş ce zboară peste mare?
Răspunsul este, nu! El zboară la întâmplare,
Însufletit de zbucium ce margine nu are,
Omu-n firul vietii trudeşte, apoi moare.

Respir cerul înroşit şi zbor spre-nalt zenit,
Gânduri stângace înşir în schiţe mâzgălită,
Cu amfiteatrul gol, viaţa-i spectacol inedit
Ca un sumar de fleşuri, de soarta hărăzită.
Posteaza comentariu
Sponsori