Haos

Sunt al vremurilor pustnic
afundat în încordare
într-o lume toată gri,
Fără urme de hotare
Stau pieziș sub nori de zgură
În al negurilor ceas, zguduit adânc de-o ură care
nu îmi dă răgaz
Cimitir nemărginit peste vii care-n tăcere
Își înalță zmei de visuri ce se frâng în neplăcere
În abis cețos și umed, printre umbre plumburii,
unde viforul cumplit te împiedică să fii,
în zadar, tu, muritor, care-n cuget ai tărie:

lasă tot și uita tot,
vremuri negre-ar să tot vie!