Jocul de aur
Autor : Daniel Visan-Dimitriu
62 Vizualizari
Se scurge trecutul spărgându-se-n praf,
în fir de uitări, cu un susur amar
de zile pierdute, cenuși peste jar
ce arde mocnit sub al lor epitaf.
E jarul ce-așteaptă să nască un foc
sălbatic, spre cer aruncând cu scântei,
să intre, voioase, în timpuri merei,
și, poate, pe locuri din marele joc.
Sunt multe luciri, într-un vast univers,
ce-așteaptă un nume, cerând nemuriri,
spre care-au făcut, prin poeme, demers.
Se-adună scânteile-n mari împliniri,
iar jarul privește-n al timpului mers
spre jocul de aur al marelui vers.
Din vol. “Călător prin gânduri”
în fir de uitări, cu un susur amar
de zile pierdute, cenuși peste jar
ce arde mocnit sub al lor epitaf.
E jarul ce-așteaptă să nască un foc
sălbatic, spre cer aruncând cu scântei,
să intre, voioase, în timpuri merei,
și, poate, pe locuri din marele joc.
Sunt multe luciri, într-un vast univers,
ce-așteaptă un nume, cerând nemuriri,
spre care-au făcut, prin poeme, demers.
Se-adună scânteile-n mari împliniri,
iar jarul privește-n al timpului mers
spre jocul de aur al marelui vers.
Din vol. “Călător prin gânduri”
Posteaza comentariu