Noapte de iarnă

Autor : Maria Calinescu
Maria Calinescu
559 Vizualizari
În noptea nesfârşită
zac nori în caier,
pudrând peste timpul fără început
grandoarea polară
în stinsele cristale,
iluzii căzătoare,
ce împodobesc cu flăcări
marea,
cu albul absolut.
Voal de valsuri albe
îmi par răspunsuri la întrebări,
răspunsuri dalbe
ce spintecă vazduhul
cu tristeţea lor armonioasă,
cernând a lor tăcere
pe lespezi de mărgean,
par raze din cer
deşirate discret,
visuri care ard.
În şoapte ca unduirea unui fulg
ce coboară din lumea mărilor lactee,
un glas suav din ceruri
poruncă trimite, durerilor să tacă.
În raiul de poveste,
moale ca mătasa
simt săgeţi de gheaţă prin mine,
mă înfioară,
frământă taine,
gânduri efemere,
lacrimi reci din stele.
Caut în noaptea iernii,
noptea albă cu lumină,
făclia speranţei
iluzii aruncate
în aurora albă plină de candoare,
să fiu o zână a nopţii,
nu umbră trecătoare.
Posteaza comentariu
Sponsori