O nouă prefață

Autor : Maria Calinescu
Maria Calinescu
564 Vizualizari
Mă tem de cerul sorții, aduce altă iarnă
În țurțuri se transformă lacrima de ger,
Îngheața și iubirea în doliul ei ca haină,
Tristețea își depune troienele-n mister.

Viscol nemilos îmi scrijelă durerea,
Corbi flămânzi se-adapă, zborul contenesc,
Voaluri sfinte albe acoperă pădurea
Simțurile negre în strigăt năpădesc.

Sloi sticlos mi-e viața, plâns necontenit,
Plânge fulgul iernii, plânge-a rugăciune
Cerșind îndurarea, din văzduh cernit
Astăzi albi nămeți, se ascund în mine.

Mă-ngheață haotic, mușcă nemilos acum
Deapănă trecutu-n suluri albe sau de fum
Gerul tace, mă ascultă, chemarea-mi îngheață
Pe cer încremenit să scriu, o nouă prefață.
Posteaza comentariu
Sponsori