POEM

Câte cuvinte ai îndurat,
Câte-un cuvânt în parte,
Era atât de apăsat, încât nimic din tine n-a mai rămas.
Era ca o palmă peste suflet tot mai grea.
Iar lacrima-n taină mereu tot îți apărea.

Câte cuvinte te-au lăsat cu întrebări,
De ce oamenii se comporta asa cu tine,
Câte cuvinte n-ai spus, lăsându-i să câștige,
De câte ori ai zis că pleci, de-atâtea ori te tot oprești.

Câte furtuni zilnice le duci doar tu cu tine,
Câte războaie ai dus fără sa le spui la nimeni,
Câte zâmbete ți-ai pus pe față, iar interiorul tău urla în fiecare noapte pe perna umedă și varză.

Câte inimi ai încetat în a mai iubi?
Nu știu, cred că dragostea are un buton,
Te face să mori, te face să nu mai fii om
Te face să nu te mai știi ca ieri, și mâine să pleci spre răsărit.

Te-ntreb omule ce mă citești,
Câte iubiri ai încetat sămai iubești?
Câte iubiri ai îmbrățișat, și apoi afli, că te-au înșelat.
Câte inimi ai încetat în a mai iubi?
Câte cuvinte ai îndurat fără sa nu le zici?

Câte războaie te-au schimbat,
Câte furtuni zilnice te-au măcinat
Și erau mereu cu suspin,
Îți puneai în fiecare zi câte-un zâmbet care să te aline,
Îți ziceai -Într-o zi o să plec și va fi bine"

Când oare îți mai zici? Că meriți toată dragostea pe deplin..