Povestea bunicului

Autor : Maria Calinescu
Maria Calinescu
468 Vizualizari
Fiind copil la gura sobei,
Bunicul calm ne povestea,
Cum soarta lui fuse amară
Pe front când se-nrola,
Nu mai simtea afară gerul,
Nici oboseala şi nici greul,
Nopţile stele n-aveau
Patul doar, tranşeele erau.
Totul mirosea a sânge,
Pe morţi nu avea cine ai plânge,
În şanţuri când se ascundeau
Ca şobolanii-n faţa puştii
Cu toţi pe rând se prapădeau,
Pământu-n jur se zdrenţuia
Trupuri vii acoperea
Fumul ceru-‘ngreuna.
Dupa fiecare bătălie,
Cortina nopţii trist cădea,
În jur se întuneca ‘ntuneric
Veşmant de doliu s-aşternea,
Cupola cerului era brăzdată
De corbul, leşul cald când cată.
Pleoapa lor, atât de obosită
Cu lacrima îi încalzea,
Tresăreau în întuneric
Glonţele când auzeau,
Doru-n piept era vremelnic
De dor, timp nu mai aveau.

E mult de-atunci,
Ne povestea el sceptic,
Când trista lui poveste o-ncheia,
Chipul lui părea acuma altul
Durerea în suflet de român
E tristă şi e grea.
Posteaza comentariu
Sponsori