Prea tarziu

Autor : Cristina Florentina
Cristina Florentina
100 Vizualizari
Nu m-ați auzit cand am strigat
Vocea mea era doar un ecou dat
De pereții mult prea reci
Nu mă mai intorc mamă, degeaba încerci
Nu va păsat că mă pierdeam pe drum
Printre amintiri și atâta fum
Plămânii mei nu mai rezistă la stigăte
Nu mai are rost să aveți regrete
Că nu mai sunt de mult lânga voi
Se vedea totul în ochii goi.
Trag fum după fum, țigară după țigară
Sufletul în mine de mult a început să piară
Zâmbeam dar nu de fericire
O făceam mamă, ca să crezi că eu sunt bine.
Nici nu mai știu cum e să zâmbești cu adevărat
Chiar să simți asta fără nici un motiv dat
De cineva important sau nu, necunoscut sau nu
Am luptat dar m-a învins terenu
Pregătit de el, de ea, de ei toți
Las toate armele jos, sunt sfâșiată de colți
Și când o să mă căutați
O să fie mult prea târziu
O să fiu plecată pe drumul meu pustiu
Și o să plângeți că puteați ajuta
Dar pentru voi o să fiu doar "necunoscuta",
Care vă ajuta mereu
Care vă făcea sa zâmbiți când dădeați de greu
Care plângea odată cu voi
Care nu vă lăsa să rămâneți de sentimente goi
Ajutam, dădeam si după rămâneam singură
Îmi pare rău, dar acum sunt plină de ură.
Și deja e prea târziu să redevin ce eram
Atâta timp cât nu era nimeni când sângeram
Când din cauza durerii mă tot schimbam
Și ce urma să fac, neufragiam.
Posteaza comentariu
Sponsori