Resemnare

Resemnare
..
Am vrut să cânt pe strune de vioară,
Un cântec despre jalea țării mele,
Dar n-am putut, pentru că afară
Bubuia văzduhul de manele!
...
Am vrut să scriu poem de dezmierdare
Pentru acest popor atât de încercat,
Dar de afară glasuri guturale,
M-au scos din fire și–am abandonat!
...
Și de nu ascult, fără să vreau aud,
Aud tot zgomotul din jurul meu,
Zgomot ce l-ar face și pe Dumnezeu,
Ca mine, să regrete că nu-i surd!
...
Am încercat ceva frumos dar cu regret
Recunosc că nu-i precum doresc
Și-n loc să cânt despre ce-i românesc,
Mă lamentez sfârșind într-un pamflet!
....
E-adevărat că pamfletu-mi place,
Pentru mine-i cea mai bună armă
Cu care înfierez măștile de aramă
Și din care mi-am făcut o carapace!
...
O carapace-spun-destul de tare,
În care mă închid cu toate ale mele
Să nu mai aud zgomot de manele
Să nu simt nici mirosul de grătare!
...
Dar nu pot să nu-mi exprim dezamăgirea
Că n-am avut de unde să-mi procur
Niște ochelari deștepți, deosebiți,
Ca atunci cînd am ochii obosiți
Și vreau afară să-mi îndrept privirea,
Să nu mai văd gunoaiele din jur!
...
Așa că stau, privind pierdut afară
Și-mi spun gând: vai de tine, țară!
Mai mult de-atât, ce-aș putea să fac?
Mă liniștesc, mă resemnez și tac!