Sonetul clipelor ce pier
Autor : Daniel Visan-Dimitriu
31 Vizualizari
În deșertul lumii, clipele ce pier
Se adună-n locuri care par uitate,
Dar, când peste ele vântul, brusc, răzbate,
Le ridică-n aer, le adună-n cer,
Iar acele clipe încolțesc pe nori
Și devin solfegiul anilor târzii,
Preschimbând amurgul sunetelor vii
Într-o simfonie care-ți dă fiori.
Zboară peste lume clipele ce-au fost,
Răspândind mireasma stropilor de ploi,
Sub un altfel nume, cu un altfel rost,
Fără-ngrijorarea unei vieți de-apoi,
Doar cu nemurirea singur adăpost
În deșertul lumii, plin de clipe noi.
Se adună-n locuri care par uitate,
Dar, când peste ele vântul, brusc, răzbate,
Le ridică-n aer, le adună-n cer,
Iar acele clipe încolțesc pe nori
Și devin solfegiul anilor târzii,
Preschimbând amurgul sunetelor vii
Într-o simfonie care-ți dă fiori.
Zboară peste lume clipele ce-au fost,
Răspândind mireasma stropilor de ploi,
Sub un altfel nume, cu un altfel rost,
Fără-ngrijorarea unei vieți de-apoi,
Doar cu nemurirea singur adăpost
În deșertul lumii, plin de clipe noi.
Posteaza comentariu