Ușor eu nu mă sperii

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
6 Vizualizari
Ușor eu nu mă sperii
...
Ușor eu nu mă sperii de-a lumii moarte clară,
Căci mintea mea de mult știa deznodământul,
Toată înfăptuirea spărgea-n cioburi Cuvântul,
Căci fapta lumii seacă, e-atât de grea povară!
...
S-a dus omul spre stele, ca rod al minții sale
Și-adânc în universul mai mic decât atomul.
Ce folos că-n lume, de foame se mai moare,
Că-n monstru fără suflet se transformă omul?
...
Spre culmi nebănuite se-ndreaptă medicina,
Trăiește omul astăzi mai mult ca niciodată,
Dar într-o parte-a lumii s-a stins deja lumina,
Iar în cealată parte, omenirea-i moartă!
...
Se bagă bani cu carul de-a valma-n cercetare,
Se cercetează micro și macro universul,
Ce folos că-n lume, de foame se mai moare
Și spre nimicnicie lumea-și tîrăște mersul?
...
Știința a prins aripi, din om face un zeu,
S-a ajuns la cuante, izvorul ancestral,
Dar în timpul ăsta, lipsit de Dumnezeu,
Omul se întoarce spre evul cavernal!
...
Se tot vorbește-n lume despre egalitate,
Să fie toți la fel, lipsiți de diferențe,
Dar când tot mai mulți se îmbracă-n zdrențe,
De-atâta lux, bogații se plictisesc de moarte!
...
Scormonesc savanții departe, printre astre,
Să găsească viață, cum este pe pământ,
Și-n timp ce-și pun pe cap tichiile albastre,
În lume nebunia este în plin avânt!
...
Să nu se-ntindă boala, acum se poartă măști,
Se studiazpă mult, se fac ani mulți de școală,
Dar cu toate astea parcă-s mai mulți proști?!
Ușor eu nu mă sperii de-a lumii moarte clară!
Posteaza comentariu
Sponsori