Zidirea

Zidirea
...
Poate că totul e doar o-ncercare
Poate că totul e doar început
Și când cerul e-n trup ca-ntr-o-nchisoare
Nimeni n-aude din ființa ce moare,
Strigătu-i mut!
...
Poate că totul e doar devenire,
Cazna ființei ce nu este, de-a fi.
Și când trupul visează la nemurire,
Dar și-ar da viața din fierbinte iubire,
Nimeni n-a ști!
...
Poate că totul e doar început
Cazna ființei ce nu este, de-a fi,
Și când plămădirea bucății de lut
O face să strige, din cerul tăcut,
Cineva va veni!
...
Poate că totul într-o carte se strânge
O carte a vieții, de faptă și gând,
Iar Cel ce aude ființa când plânge,
Vine și-o curăță cu propriul Lui sânge,
Pe moarte călcând!